Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Lun, 13/07/2009 - 12:21

Antonio Bembo, directorul general al Biancospino, ne-a intampinat in sediul nou-nout din Breaza, de un verde care duce cu gandul la vanatoare, nu intamplator. Bembo a venit in Romania de la conducerea brandului Stefanel si a investit aici ceva mai important decat banii: a investit valoarea “timp”, pentru ca a ales sa traiasca si sa-si construiasca viata in micutul orasel cu iz de padure.

Clientii lui Biancospino sunt cele mai mari branduri italiene de pe segmentele mediu - inalt sau lux. Drumul ales nu a fost cel usor, dar satisfactia ca produsele gandite si lucrate integral de tine sa fie selectate de retaileri de top compenseaza eforturile acestei echipe. La Biancospino am gasit un promotor al managementului “uman”, care a premiat in aceasta vara intregul colectiv de 300 de persoane cu o mini-vacanta la mare. Rezultatele investitiei in oameni se vad: in ultimii ani, de puternic exod al mainii de lucru in strainatate, colectivul de la Breaza a crescut incontinuu.

Are Romania o traditie veritabila in confectii sau doar asa ne place sa credem?
Am produs in multe unitati din Romania si cunosc aproape toate fabricile. Sigur ca are traditie in confectii. Poate ca nu atat de mult in ceea ce priveste produsul. Care este diferenta? Un pantalon este un produs care poate costa 30 sau 300 de euro. In trecut, in Romania nu se lucrau tesaturi deosebite, de dificultate mare, ci standard. Dar este mult mai usor sa discuti cu cineva care stie deja sa lucreze pe utilajul respectiv si sa-l specializezi pentru operatiuni mai complexe. Noi am pornit pe un drum greu, acela al realizarii si livrarii de produs complet, acum 10 ani, cand nu se gasea nimic: nici accesorii, nici tesaturi, nici oameni de achizitii sau creatie.

Vedeti Romania si ca pe o piata de desfacere?
Cred ca va oferi, in viitor, oportunitati bune pentru desfacere. Sunt convins ca in Romania un producator de confectii poate avea posibilitatea de a crea, produce, distribui si vinde produse de moda. Lohnul este interesant deoarece ai de lucru 12 luni, de aceea trebuie respectat. Dar, in acelasi timp, daca vrei sa te dezvolti, trebuie sa incerci sa creezi ceva ce se poate vinde. Noi am inceput prin a forma oameni care sa faca achizitii, sa stie sa vanda.

Cum i-ati format?
Am inceput sa-i invatam ce inseamna sa calatoresti in afara tarii, sa vizitezi cele mai frumoase magazine din Italia sau din lume, sa te uiti la modul in care se prezinta marfa, pentru a intelege afacerea de la A la Z. Am identificat un anumit grup de persoane, in special tineri localnici, in care am investit.

Mai stau tinerii in confectii? Credeam ca fug de aceasta meserie...
Depinde cum ii stimulezi. Am avut multe fete care, de la masina de cusut, au ajuns responsabile de partea tehnica. Aceste fete au crescut si evoluat pentru ca le-a placut meseria, au fost indragostite de ea. Mie mi-a placut intotdeauna mentalitatea tinerilor din Romania, mi se par foarte deschisi, comparativ cu persoanele de peste 35 de ani. Sigur, salariile sunt mai mici in confectii, este la fel peste tot in lume, insa noi am incercat sa-i stimulam si altfel. De exemplu, personalul nostru de la birou, toti absolventi de facultate, au avut posibilitatea de a urma cursuri de limba italiana, de computer, de engleza, posibilitatea de a calatori. Nu trebuie sa intri in confectii doar cu gandul de a te imbogati.

Cat de greu este sa faci full-product?
Foarte greu. Noi avem o relatie extraordinara cu clientii nostri, in jur de zece firme italiene dintre cele mai renumite. Impreuna cu ele cream colectiile. Acum lucram la prototipurile pentru sezonul primavara/vara 2010, pentru a le prezenta la Pitti Uommo din Florenta. Noi propunem un anumit produs pentru care se foloseste o anumita tesatura, cu un tuseu deosebit, pentru ca stim ceea ce se cere acum pe piata.

Dar piata italiana este pretentioasa, clientii sunt educati…
Sigur ca da. Sa fabrici aceste produse este usor, oriunde in Romania, ideile insa sunt pretioase.

Cine se ocupa de partea de creatie?
Asociatul meu, Fabrizio Rupini, care calatoreste foarte mult si cauta tot timpul cele mai bune produse. Ideile sunt puse in practica cu ajutorul celor de la departamentul tehnic si cu responsabila de produs. Dar suntem in contact permanent cu clientii nostri si impreuna cu ei dezvoltam colectiile.

Cat ati investit in Romania?
In fabrica noua din Breaza, unde producem confectii pentru barbati, am investit peste doua milioane de euro. In Romania insa am investit foarte mult timp, care este cel mai important de fapt. Eu sunt aici de la 7 dimineata pana seara tarziu, oricat este nevoie. Dar investitiile materiale au fost facute cu placere, nu am fost dezamagit. Pe langa unitatea din Breaza mai avem o fabrica in apropiere, unde lucram geci speciale, umplute cu puf de gasca.

Cum simtiti aceasta perioada?
Este momentul in care vanzarile magazinelor scad, comerciantii fac eforturi mari sa-si vanda produsele, in consecinta si orderele noastre sunt mai mici. Este o agresivitate destul de puternica in domeniul preturilor, se cauta fie produsul ieftin, fie cel scump.

V-au scazut comenzile fata de perioada similara a anului trecut?
Totul s-a schimbat in ultimele 10 luni de zile, de cand a venit acest tsunami peste noi, asa ca nu mai poti sa-ti faci planuri. Comenzile noastre au scazut cu 7-9%, ceea ce este bine. Suntem un fenomen ciudat, dar v-ati intrebat de ce? Pentru ca, daca ceilalti au stat, noi nu am asteptat sa ne bata cineva la usa, ne-am dus la client sa-i propunem cel mai bun produs de pe piata, in acest moment. Dar ca sa faci acest lucru trebuie sa cunosti piata, sa calatoresti, sa investesti timp si bani. Planurile se schimba de la o zi la alta, iar al nostru este construit pentru anul 2009.

Au fost investitorii italieni primii care au venit si tot primii care au plecat?
Prezenta italiana din Romania este foarte importanta, in special cea din domeniul confectiilor. S-a schimbat insa tipul de intreprinzator italian, comparativ cu acum 10 ani. Cred ca cei care au investit cu adevarat in Romania mai sunt aici. Cand vorbesc de investitii, nu ma refer neaparat la bani, ci din toate punctele de vedere. Eu am ales aceasta tara de mult timp, sunt casatorit aici, am doua fetite, mi-am construit o casa si am investit timp, bani, stomac, nervi, cum vreti. Cei care au venit cu scop speculativ au plecat primii, poate chiar majoritatea. Insa investitorii italieni care vin in Romania acum sunt de un nivel mult mai ridicat.

Nu v-ati gandit sa va construiti un brand propriu?
Am avut un brand al nostru, care a mers destul de bine timp de 2-3 ani. Am renuntat la el din doua motive. Mai intai, pentru a-l sustine era nevoie de investitii mari in publicitate. “Fotosintesi clorofileana”, asa se numea brandul, a avut un succes destul de bun, insa ne adresam pietei italiene, unde trebuia sustinut prin publicitate pentru a deveni cunoscut. Sa zicem ca ai un produs foarte bun, necunoscut, versus un produs mediu cunoscut. Ce credeti ca va cumpara lumea? Produsul mediu.

Mai ales in Italia, unde conteaza puterea brandurilor?
In Italia, daca nu este vizibil brandul, nu se cumpara produsul. Apoi, pe langa faptul ca investitia era foarte mare, eram si prinsi in valurile de dezvoltare al fabricii, aveam productie multa.

Ati incercat sa il vindeti la noi, daca in Italia este piata atat de competitiva?
Nu cred ca este interesant sa dezvolti un brand pentru o singura piata, cu o putere comerciala mediu spre slaba. Depinde carui public te adresezi, poti sa vinzi doar 50 de rochii pe an, dar daca vorbim de un brand adevarat, trebuie sa vinzi mii de produse. Cu toate acestea, experienta respectiva a fost pozitiva la sfarsit, atat ca afacere, dar mai ales ca experienta: atunci am format cateva persoane si am realizat de ce sunt capabile. Oricum, noi am mers in continuare, si chiar daca nu este vorba de brandul nostru, produsele sunt facute de noi!

Practic, brandul ar fi mers, dar nu era cunoscut…
Unul este bun ca si creator, altul ca si comerciant. Rareori le poti avea pe amandoua. Produsele noastre erau bune, la preturi interesante. Dar in magazine, mai ales in cele din Italia, se vinde ceea ce scrie pe eticheta. Dureaza ani sa promovezi o imagine. Dar nu este exclus, avem in proiect o surpriza. Nu va zic nimic deocamdata.

Lucrati si cu subcontractori sau acoperiti toate comenzile la Breaza?
Avem in jur de 20 de parteneri, care lucreaza in general o singura operatiune, pentru ca noi ne ocupam si de croitul automat. Sunt firme care au intre 30 si 50 de angajati, care se ocupa numai de cusut.

Ce vor face daca nu le veti mai furniza comenzi? Nu este greu sa te bazezi pe un singur client?
Depinde ce structura productiva ai: daca ai doar 25-30 de oameni, nu vei putea lucra 2-3 linii, esti cumva obligat sa te “casatoresti” cu cineva care iti garanteaza comenzi. Noi, pana in acest moment, le-am dat garantat de lucru intre 11 si 12 luni pe an acestor producatori. Fabricam aproximativ 450.000 de produse pe an in Romania, dintre care 100.000 la Breaza, 50.000 la cealalta fabrica a noastra, iar restul la parteneri. Sunt si fabrici mai mari care lucreaza cu noi si care, din patru-cinci linii de productie, isi rezerva una pentru comenzile noastre.

Ce cifra de afaceri ati avut anul trecut?
Mai intai vreau sa va spun ca a fost tot timpul in crestere, chiar si anul trecut. A crescut si in primele trei luni din 2009, dar eram sub influenta comenzilor de anul trecut. Nu cred ca anul acesta vom scadea foarte mult, depinde de ceea ce se va intampla din septembrie incolo. Cifra de afaceri a grupului Biancospino in 2008 a fost in jur de 8 milioane de euro, iar acesta a fost anul cand am realizat constructia noii fabrici.

Cum vedeti piata romaneasca de moda, din punctul de vedere al brandurilor prezente, al ofertei existente?
Mi se pare ca mai este loc pentru alte branduri locale, dar nu la un nivel mare al afacerilor.
Cele prezente acum pe piata nu mi se par deosebit de puternice. Sunt si cativa creatori mai interesanti, dar putini.