Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Dum, 15/03/2009 - 01:00

Nevoia de a iesi dintr-un sistem de stat si dorinta de a fi pe cont propriu l-au invatat pe Titi Munteanu “sa jongleze” cu mai multe tipuri de produse: de la sepci si embleme la confectii sport si echipa¬mente antinucleare. Titi Munteanu se afla la conducerea Treximco si Milbro, doua companii de care depinde soarta altor 30 de producatori din tara.

Chiar daca s-a nimerit sa intre in productia de confectii printr-o conjunctura favorabila, norocul nu a fost suficient pentru a-i asigura succesul si continuitatea in afaceri. Pe langa sansa, managerul Treximco ne-a declarat ca a avut nevoie si de tenacitate si de multa munca. Titi Munteanu a pornit cu nasturi si catarame in 1993, datorita “experientei anterioare la Mase Plastice Nasaud”, dar si pentru ca “…era la moda pe atunci sa-ti faci firma”, dupa cum ne-a lamurit, cu umor, intervievatul. In prezent, el administreaza o companie cu aproape 400 de angajati, care lucreaza intr-un spatiu modern, aflat la marginea Bucurestiului.

Cum ati intrat in domeniul productiei de confectii?
Initial, impreuna alti doi parteneri, am inceput sa producem gablonturi si obiecte de artizanat, care aveau o mare cautare la acea vreme. Ca dovada, dintr-o investitie de 200.000 de lei, intr-un an am scos trei milioane. Dupa care a venit marfa chinezeasca si nu am mai facut fata. Apoi, printr-o conjunctura favorabila, am reusit sa obtin niste comenzi pentru fabricarea de embleme si semne de arma. De la acestea am trecut la sepci militare: la o licitatie organizata de Ministerul Apararii, am castigat o comanda de o suta de mii de sepci. Au urmat apoi comenzi de la Ministerul de Interne, SRI, SPP si agentii de protectie si paza. Am avut inspiratia sa achizitionez si alte tipuri de masini de cusut, nu doar pentru sepci. S-a dovedit a fi de bun augur, deoarece am fost solicitat pentru confectionarea de veste antiglont si combinezoane pentru NATO. Acum, insa, toate acestea se lucreaza in China, din cauza pretului mai scazut.

Cum ati facut trecerea la confectii sport?
M-am indreptat si spre alte tipuri de confectii, precum cele sport, din dorinta de a dezvolta afacerea si diversifica gama de produse. Am avut norocul de a intra in legatura cu compania irlandeza O’Neills, specializata pe echipamente sport, si de a gasi aici niste colaboratori extrem de seriosi. Initial am lucrat pentru ei in sistem lohn, dar, pentru ca nu am facut fata comenzilor, am fost obligati, la randul nostru, sa subcontractam. Aveam peste 30 de fabrici din tara care lucrau pentru noi. In 1997 aveam chiar cate doua tiruri pe saptamana care duceau in Irlanda in jur de 80.000 de produse. Cel mai bun an al nostru a fost 2000. Faptul ca si noi am dovedit ca suntem seriosi, la randul nostru, i-a determinat pe cei de la O’Neills sa ne propuna infiintarea unei societati mixte. Asa a aparut Milbro Textile. Irlandezii au venit cu trei milioane de euro si au construit aceasta fabrica imensa, de peste 8.000 mp. Cu toate ca fiecare parte detine jumatate din actiuni, contributia a venit, de fapt, din partea lor. Am ajuns la o intelegere potrivit careia, in cazul in care nu va mai merge afacerea si vom ajunge sa vindem, partea irlandeza isi va retine investitia initiala, iar restul se va imparti la doi.

Aveti si un brand pe segmentul de articole sport?
Da, se cheama Irish Green. Am avut si magazine, in Cora, in zona Unirii si la Ploiesti, dar le-am inchis.

De ce? Credeti ca publicul nu cunostea brandul sau era concurenta prea mare din partea marilor branduri internationale?
Magazinele au fost deschise aproximativ un an. Au fost mai multi factori care ne-au determinat sa inchidem: colectiile noastre nu erau destul de bogate iar chiriile si costurile aferente spatiului ne mareau pretul de vanzare prea mult si ne scoteau din segmentul de piata caruia doream sa ne adresam, aruncandu-ne in competitie cu firmele mari precum Nike, Adidas etc. Brandul nostru nu era destul de cunoscut pentru a concura cu aceste nume, iar pretul ne facea necompetitivi cu marfa din China. Acum am ramas cu un magazin de fabrica, dar pot sa va spun ca merge excelent. Avem clienti, comercianti din intreaga tara, care vin si cumpara de aici. Comertul insa nu este principala noastra activitate. Este deosebit de costisitor sa intretii o retea de magazine proprii.

Care este legatura cu Federatia Nationala de Rugbi?
Am preluat sponsorizarea acestei federatii pe partea de echipamente. In acest moment, toate cluburile de rugbi din tara vin la noi: nu sunt comenzi nemaipomenite, dar suntem singurii care lucreaza asa ceva, fiind vorba de confectii speciale. Am intrat si pe handbal, am imbracat nationalele de tineret. Fabricam toate tipurile de echipament: de antrenament, de joc si de prezentare.

Mai este profitabila productia de confectii in Romania?
Pe structura productiei noastre – serii scurte cu viteza mare de rotatie, inca mai suntem renta¬bili. Nu stim pentru cat timp. Unicul mod de a ne mai pastra cota de piata este cresterea productivitatii pe doua cai: imbunatatirea bazei materiale si intensificarea procesului de productie: muncitorul ar trebui sa lucreze efectiv 8 ore si nu 6 sau 7. Pot spune insa ca noi am avut noroc, dar am avut si tenacitate si am muncit mult. In plus, nu am luat niciodata credit, tot profitul a fost reinvestit.

Cum credeti ca va merge afacerea anul acesta pe partea de confectii sport? Ce valoare vor avea contractele?
Estimam ca ne vom situa la nivelul anului trecut: undeva la 3 – 4 milioane de euro ca cifra de afaceri pe echipamente sportive. Romania este, in acest moment, folosita doar pentru mana de lucru si mai putin pentru partea creativa. Credeti ca se va schimba acest lucru? Sunt multe companii care au inceput sa creeze colectii proprii si care nu mai ofera numai lohn. E adevarat ca de obicei clientii doresc sa execute modelul lor. Daca se va schimba aceasta vreodata? Cinstit, nu stiu ce se va intampla cu industria textila in general, iar la partea de creatie depinde de ce anume vor face designerii nostri in viitor: daca vor dori sa ramana in tara sau sa plece in alta parte…

Cu ce probleme va confruntati?
In principal, cu cele create de forta de munca. Gasim greu personal calificat doritor sa se mai angajeze in aceasta industrie. Culesul capsunilor in Spania, baby-sittingul sau chiar taiatul salamului in supermarketuri sunt meserii mai bine platite. Iar noi ne aflam in situatia in care daca marim salariile din textile pierdem clientii externi, pentru ca incepem sa avem preturi prea mari. Ne invartim intr-un cerc vicios si este greu de spus care poate fi rezolvarea.

Mai este rentabil sa faci lohn?
Sigur ca este! Poate ca nu mai merge chiar atat de bine pe partea confectiilor clasice, dar din imbracamintea sport si din echipamentele militare inca se mai traieste bine. Cat? Vom vedea. Acum lucram costume antinucleare pentru germani.

Cum va merge in 2009?
Bine. Eu as vrea sa angajez personal, dar nu gasesc. Am un contract pentru productia de echipamente militare din Germania care imi tine capacitatea ocupata pana in aprilie. Tot ceea ce am avut de la O’Neills am dat mai departe in tara. Daca nu aveam comanda pe echipamente antinucleare, trebuia sa lucrez ceea ce venea de la O’Neills si nu mai aveam ce sa le dau de lucru subcontractorilor din tara. Ceausescu avea o vorba, dar nu-l intelegea nimeni: “Calitate, termen, pret”: daca ai o calitate buna, respecti termenele de livrare si oferi un pret bun, ai clienti. Insa eu cred ca nu se poate conduce o afacere in Romania fara sa fii permanent langa oameni. Totul trebuie controlat, de la soferi, depozite pana la birou.