Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: paula.negrea@mmg.ro

Publicat: Lun, 13/07/2009 - 15:15

Cota unica de impozitare i-a cucerit foarte usor pe investitorii italieni care au explorat Romania dupa 2000. Recesiunea din 2008-2009 i-a inspaimantat la fel de repede, din pacate. Multi au fost, insa multi au si preferat, de curand, sa-si lichideze operatiunile din Romania, pentru a-si proteja afacerile de baza din Italia. Cei putini care au ramas inca produc imbracaminte si incaltaminte, tacuti, “pe minus”, dupa o logica sucita de consum intern.

Tacerea a fost si raspunsul multor produc+tori romani, care lucreaza traditional pentru retailerii italieni, la rugamintea revistei Dialog Textil de a descrie mersul parteneriatelor in 2009. De fapt, multi au lucrat, tot pana de curand.

Spaimele investitorilor
Dezvoltatorii imobiliari din Peninsula se plang ca au ramas cu banii blocati in Romania pentru cel putin doi ani. Companiile italiene din T&C-ul autohton inchid sau planuiesc mutari in Macedonia, Bulgaria, Serbia, pentru ca nu mai suntem o tara cu mana de lucru ieftina, ci o tara de consumatori. Multi renunta la Romania si pentru a-si securiza afacerile de acasa, potrivit lui Michele Stornelli, un avocat ce acorda, din 2002, consultanta pentru firmele italiene prezente in Romania.

“In ultimele luni s-au redus drastic comenzile in T&C, multi au apelat si la reduceri de personal; cei din industria usoara sufera considerabil si sunt tentati sa se mute mai spre Est. Italienii mai vad sanse de prosperitate in Romania in sectorul agroalimentar”, explica Stornelli, care consiliaza firme de pe Coasta Adriatica, investitori in confectii si incaltaminte in Timisoara, Arad, Craiova, Bucuresti, Braila.

Afaceri si prejudecati
Pe langa faptul ca a adus criza, cu tot cu teama si paranoia investitorilor, 2009 a adus si o tensiune foarte puternica intre italieni si romani, odata cu cresterea numarului incidentelor criminale din Peninsula.

Ten­siune care a afectat, la randul ei, decizia multor oameni de afaceri de a investi pe piata locala. In acest sens, Patronatul afaceris­tilor italieni bine pozitionati in Romania a construit in 2009 o scrisoare deschisa catre guvernul Italiei, cerand luarea de masuri concrete “pentru a inlatura pericolul pe care il reprezinta o perceptie distorsionata asupra adevaratelor relatii intre cele doua tari, aceasta putand afecta grav evolutia schimburilor economice si comerciale intre cele doua state”.

La inceputul anului, reprezentantii Camerei de Comert romano-italiene erau convinsi ca tara noastra, prin prognoza de crestere cu 4,5% a PIB, va atrage investitii serioase in 2009, in ciuda crizei. Secretarul general Alessio Menegazzo avertiza si sfatuia atunci astfel: “Investitorii veniti in Romania sa produca pentru piata interna nu vor avea probleme. De exemplu, cei care vor produce incaltaminte sau imbracaminte vor avea unde sa-si vanda productia”.

Menegazzo miza pe faptul ca am devenit o tara de consumatori. Din pacate, dupa cum ne-au impartasit toti retailerii cu care am discutat in ultimele luni, nu se poate identifica o logica a mersului pietei in Romania; consumul e permanent sinusoidal.

Solutia indepartatului Orient si indepartatei Africi pentru Geox
Producatorul italian de incaltaminte Geox a renuntat lunile trecute la singura sa fabrica din Romania, ce producea un milion de perechi de pantofi anual, generand vanzari de peste 35 de milioane de euro.

Volumul mic de productie, de 5% din total, nu a mai justificat existenta fabricii timisorene de “pantofi care respira”, potrivit oficialilor Geox. Compania mai produce, in prezent, numai la fabrici din Orientul Indepartat si Africa de Sud.

La jumatatea anului trecut, fabrica italienilor functiona cu 1.800 de angajati, numar injumatatit insa pana la inchiderea productiei pentru Geox. Surse optimiste din piata transmit ca antreprenorul, tot italian, care a cumparat fabrica din Timisoara s-ar incumeta sa-i reangajeze pe disponibilizati pentru acelasi tip de productie.

CD Bons prevede cel putin trei ani de recesiune
Multe companii din industria de imbracaminte si incaltaminte prevedeau ca in 2009 vor concura pe o piata care va scadea la nivelul lui 2006 si iata ca incetinirea drastica a consumului le-a dat dreptate.

Producatorul italian de incaltaminte CD Bons, din Cluj Napoca, a resimtit puternic criza inca din 2008, an in care afacerea a scazut cu un sfert fata de 2007. Firma clujeana fabrica incaltaminte din piele pentru adolescenti si barbati care, din Italia, e distribuita in SUA, Anglia, Germania, Franta, Cehia, Ungaria, pentru branduri ca Tommy Hilfiger, Levi’s, Puma, Lloyd, Diesel.

“Nu stim cum vor evolua afacerile in acest an, noi continuam sa producem in sistem lohn pentru Italia”, spune Maria Huszar, reprezentant al fabricii clujene, amintind de cele mai acute probleme ale breslei: instabilitatea cursului de schimb valutar si lipsa fortei calificate de munca. “Estimam ca recesiunea va dura cel putin trei ani de zile”, adauga ea.

In 2009, capacitatea de productie a CD Bons a ajuns la 1.200 de perechi de pantofi pe zi, fata de 2.000 de perechi pe zi in 2007. In prezent se lucreaza cu 200 de angajati, doua treimi din cei pe care fabrica putea conta in 2007, restul luand calea Vestului.

Sansa uniformelor
Rapsodia Conf si Conted Dorohoi, in parteneriat cu o firma italiana, castiga de doi ani licitatii publice organizate de guvernul de la Roma. Din 2007, cei doi producatori de confectii din Botosani se mentin, asadar, lucrand uniforme pentru italieni.

Ei au avut pana acum de onorat comenzi de sacouri si de pantaloni pentru angajati ai ministerelor de justitie, de interne si de finante, fiecare contract asigurandu-le munca pentru alte sapte luni. Mihai Tincu, directorul Rapsodia Conf, spune ca aceste contracte reprezinta, pe langa un castig financiar cert, un castig enorm de imagine pentru industrie. In 2009, cei doi producatori botosaneni vor participa si la o licitatie organizata in tara pentru confectii necesare angajatilor unor institutii din sectorul bugetar.

Clientii istorici
Infratirea Blaj nu cunoaste exigentele clientilor germani si francezi; produce dintotdeaua pentru italieni. In 2009, productia s-a diminuat cu mai mult de 20%, pentru ca fabrica a pierdut patru clienti importanti - Ferracini, ItalCom, Gorrini Confezione, Conf Sport – in contextul incetinirii consumului. Comenzile vin printr-un partener italian cu rol de intermediar, de 15 ani. “Nu avem capacitatea acoperita. Ce asteptam? Redresarea intregii economii, pe plan intern si international”, marturiseste Maria Pinca, presedintele Infratirea Blaj.

LusiUnionConf traieste inca foarte bine din comenzile clientilor italieni “istorici”, dupa cum ii numeste directorul Viorel Iftime. Romanii-exceptie sunt acoperiti de comenzi in 2009, dar marturisesc ca nu se scalda in acelasi succes ca acum doi ani: “Nu am pierdut niciun client, dimpotriva, am inceput colaborarea cu alti doi in 2009. Dar din a doua parte a lui 2008 cerintele au scazut cu circa 20%”.

La fabrica din Targu Trotus se lucreaza in lohn, “nu prea convenabil”, echipamente de lucru si de protectie pentru Italia. Viorel Iftime declara ca piata sa e 100% determinata de preturi si termene de livrare si ca in 2009 se asteapta la aceeasi cifra de afaceri ca anul trecut. Aceasta sa fie nisa castigatoare pentru vremuri de criza?